RO: La munte, într-o mini-vacanță împreună cu domnul. A fost foarte frumos, relaxant, antrenant, frumos, răcoritor chiar friguros de la 8 seara încolo dar mă bucur că am ieșit din București și că am revăzut muntele după vreo 2 ani. Deși nu m-am rupt complet de net (nu e vina mea, aveam net wireless, era păcat să nu-l folosesc măcar puțin așa seara, măcar pentru seriale ;;) ), m-am rupt de blog și am luat o mică pauză iar acum sunt pregătită să revin cu forțe noi.


În primul rând, mulțumesc foarte mult pentru feedback-ul de la postarea Monday Blues, nu știu dacă vă puteți imagina cât de fericită am fost să primesc atâtea comentarii. Am avut ceva emoții atunci când am făcut pozele și nu sunt tocmai obișnuită să fac astfel de poze dar încerc să mă învăț și să mai fac astfel de postări pe viitor.

La munte, noi am stat în Poiana Țapului, am avut o terasă destul de mare iar priveliștea era nemaipomenită, aș fi lenevit la nesfârșit pe terasă. De acolo, luam microbuzul fie până în Bușteni, fie în Sinaia, momentan nu ne-am aventurat mai departe, am zis să mai lăsăm și pe data viitoare ceva. Am fost sus pe platou ca să vedem Sfinxul și Babele, am urcat la cascada Urlătoarea și am făcut o plimbare până la Peleș.

În prima zi am fost în Bușteni și am urcat cu telecabina pe platou. Pentru că nu mai urcasem de ceva timp cu telecabină am fost de-a dreptul șocată când am constatat că dus/întors costă 64 de lei, mie mi se pare prea mult. Pentru 100 de lei erau tururi cu mașini 4x4 până pe platou unde mai pui că vizitai și lacul Bolboci, peștera Ialomicioara, cheile Tătarului și parcă mai erau câteva obiective dar le-am uitat, iar un tur dura cam 7 ore, dacă ajungeți pe la telecabină în Bușteni nu aveți cum să-i ratați. Noi totuși am preferat telecabina, data viitoare poate alegem și cealaltă variantă.

A doua zi am fost în Sinaia cu gândul să mergem la Peleș și Pelișor. Pelișorul este închis de luni până miercuri (sau chiar joi, oricum, multe zile) și cum era miercuri nu am avut cum să-l vizităm, iar la Peleș am rămas puțin șocată când am văzut îți cer 70 de lei pentru a vedea parterul+ etajul 1+ etajul 2, 50 pentru parter + etajul 1 și 20 de lei pentru turul clasic pe care l-am făcut de multe ori întrecut. Ne-am luat gândul și în schimb ne-am mulțumit să fotografiem grădina din fața palatului care mereu mi-a plăcut. Nu știu, poate sunt eu prea chitroasă dar nu mi se pare normal să avem tarifele la același nivel cu cei din Franța, de exemplu, dar să oferim mai puțin să nu mai spun comparativ cu nivelul nostru de trai. Eh...

A treia zi în care ne-am plimbat am urcat la cascada Urlătoarea și cum știam că este un traseu care pornea din Poiana Țapului, am zis să urcăm de acolo și să coborâm în Bușteni. Ei bine, nu am fost prea inspirați având în vedere că nu avem o condiție fizică prea bună iar tot drumul este foarte abrupt dar a fost bine că am făcut mișcare și am ajuns destul de repede la cascadă, cu tot cu pauzele noastre lungi și dese. Noi ne tot miram cum de vedem doar lume care coboară, dar nu a durat mult până să ne dăm seama. La cascadă vă recomand să urcați și să vedeți și mai sus cascadele mici, e superb. Deși este un drum foarte abrupt și poate intimidant, în special prima parte a lui, merită osteneala. Traseul din Poiana Țapului este marcat cu bulină albastră și pornește de pe strada Urlătoarea iar cel din Bușteni este marcat cu bulină roșie și pornește de la telecabină. E un traseu scurt și ușor pe care oricine îl poate face fără a avea nevoie de achipament special. Totuși, nu vă recomand să mergeți în balerini, cizmulițe, încălțări de pânză sau alte minunății pe care le-am văzut, să nu uităm de tocurile pe care le-am văzut  sus pe platou.

De mâncat, în Sinaia am mâncat la Steaks și nu vă recomand. Prețuri mari, porții mici, multe muște, pieptul meu de pui era "overcooked", cam uscat, puseseră o mirodenie după ce îl făcuseră (big no-no), deși ar trebui să cunoască cât de cât rețetele clasice americane nu știau că salata Coleslaw are și măr pe lângă varză și morcov iar sosul venea separat și trebuia să te chinuiești tu să amesteci apoi salata. Ah, să nu uităm că nu știau de sare sau piper, nici în salată, nici pe carne și nici peste cartofii prăjiți. Nu vreau să mă gândesc cum o fi să-ți iei friptură de la ei. Totuși, citronada lor a fost atât de bună încât am revenit la ei doar pentru ea, unde pui că era și 8,5 lei pentru 500 ml. În Bușteni am mâncat la Alicia, e exact pe lângă telecabină, am mers pe recomandarea Mihaelei și nu am regretat. Deși restaurantul nu arată minunat și așa când îl vezi nu-ți inspiră prea multă încredere, mâncarea a fost gustoasă, ba chiar ciorba mi s-a părut foarte bună și am savurat-o până la ultima lingură. Prețurile sunt decente și au câteva meniuri la 15 lei. Nici ei nu sunt prieteni cu sarea, cel puțin când vine vorba de prăjeli, dar ciorbele și frigăruile au fost foarte bune.

Și dacă nu v-am plictisit până acum, iată și câteva poze. Vacanța a fost o ocazie minunată să mă mai joc cu aparatul foto, concluzia a fost că mai am de învățat, în special la focalizare iar 80% din poze au fost făcute cu obiectivul 55-200mm care îmi place tot mai mult, unde mai pui că zoom-ul lui mare mi-a fost foarte util de cele mai multe ori, dar a și stat în calea unor poze de apropiere încadrate mai puțin bine.













Si ca de obicei, am mai adaugat cateva poze in plus pe Facebook.